Chiar dacă te traversează emoții neplăcute în acest momente, nu "trebuie" să te "repari" deodată cu fals pozitivism. 

"O să fie bine" e clasica încurajare pe care o auzi atunci când nu ești în apele tale, și are la fel de mult efect precum o piatră aruncată în apă, nu face decât să o tulbure și să provoace valuri. 

Nu poate fi bine deodată doar pentru că ai fost invalidat emoțional și ai fost încurajat că nu e bine ce simți acum și că "trebuie" să revii la "normal". 

Ce se află în universul celor ce invalidează emoțional?

Oamenii care intră în fuziune emoțională și au cămpul emoțional îndreptat spre exterior, simt viața prin raportarea la mediu și nu la interior, au tendința de a controla mediul și își neglijează universul emoțional interior. 

Când au o bunăstare emoțională și se ciocnesc de emoțiile tale neplăcute, absorb ca un burete starea pe care o ai, și în loc să-și regleze afectivitatea și să concentreze pe interior, manipulează mediul prin încurajări de tipul "o să fie bine", "e doar un fleac!", "ești prea sensibil".

Invalidarea emoțională din "o să fie bine" o primești ca o respingere, o neacceptare a lumii tale interioare, și în definitiv o condiționare de tipul "fie ești binedispus ca mine, fie nu ești normal". 

Alternativa este de a accepta lumea celui de lângă tine care are stări neplăcute ca fiind alta decât a ta, și lipsa de asumare a responsabilității pentru starea lui. 

Mai mult decât atât, atunci când intri în contact cu persoane ce nu se simt bine și simți pericolul că ar putea să te "contamineze" este un dialog intern sănătos prin care arunci o privire în cadrul intern și te-ntrebi : "Sunt capabil să ascult acum? De ce mă vulnerabilizează starea celuilalt?"

După explorarea propriilor emoții și constatarea faptului că nu ești capabil în acel moment să conții emoțiile puternice ale celuilalt este să-i comunici faptul că nu poți să-l asculți pentru că e prea mult pentru tine atunci și poți amâna discuția pentru momente mai târzii, cu asigurarea celuilalt că îl înțelegi și că-l sprijini imediat ce ești și tu pregătit. 

De regulă, eviți să comunici că ești vulnerabil pentru că ai părea "slab", și preferi să nu te asculți pe tine și să te explorezi, pentru a te putea regla, ci preferi să-l reglezi pe celălalt controlând mediul. 

Dacă știi că mediul îți influențează emoțiile, poți să impui și limite sănătoase și să-i rogi pe cei care vor să ventileze des emoții intense neplăcute să te-ntrebe înainte dacă ai în acel moment dispoziția necesară să asculți. 

Nu suntem toți pregătiți clipă de clipă să conținem emoții intense, fiecare din noi purtăm propriile noastre războaie interioare.

Dacă ai nevoie des să ventilezi emoții, întreabă-l mai întâi pe interlocutor dacă are dispoziția necesară să te asculte pentru că ești foarte încărcat. 

Dacă știi că nu poți de regulă să conții emoțiile și lumea celuilalt, nu mai manipula mediul și nu mai încerca să-l controlezi pe interlocutor, spune-i că nu poți în acel moment să asculți că ar fi prea mult pentru tine.

Fragmente din viitoarea mea carte "Supraviețuind iluziei de grandoare".

Depresia, numita medical depresie clinica sau depresie majora, este o tulburare afectiva marcata de cel putin doua saptamani la rand cu o dispozitie redusa fata de majoritatea situatiilor care afecteaza viata profesionala sau personala. Frecvent, poate fi insotita de o stima de sine scazuta, energie redusa, pierderea interesului pentru activitati care erau placute anterior.
 
Doctorii estimeaza ca in 2021 depresia va deveni a doua cauza de dizabilitate la nivel mondial dupa bolile de inima. In prezent, 121 de milioane de oameni sunt diagnosticati cu depresie.
 
Cercetatorii cred ca doar un numar mic de persoane constientizeaza ca sufera de depresie si sunt dispusi sa ceara ajutor. Posibilele motive sunt frica de stigmatizare sociala, ignoranta si orgoliul personal. Potrivit OMS 5% din populatia Romaniei sufera de depresie.
 
Cel mai bun mod de a-ti da seama daca suferi de depresie este sa te informezi. De aceea, in cele ce urmeaza poti citi despre simptomele bolii, factori de risc si cauze, tipurile principale de depresie, cum este diagnosticata, cum poate fi tratata si ce se poate face pentru a o preveni.

Simptome ale depresiei

Simptomele depresiei sunt complexe si variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana depresiva se simte trista, si-a pierdut interesul pentru activitatile care ii aduceau placere (muzica, filme, sport, iesiri cu prietenii) si pare ca nu mai are speranta.
 
Simptomele pot persista saptamani sau chiar luni la rand si pot afecta activitatea profesionala, viata de familie si viata sociala.
 
Foarte rar o persoana depresiva are toate simptomele, in general manifesta cateva simptome din urmatoarele:

O stare de spirit proasta, in mod continuu;Senzatie de neajutorare;Absenta sperantei pentru viitor;Stima de sine scazuta;Plans frecvent;Senzatia de vinovatie;Iritabilitate;Intoleranta fata de ceilalti;Lipsa motivatiei;Lipsa interesului pentru diverse lucruri;Dificultatea de a lua decizii;Absenta bucuriei fata de viata;Senzatia continua de anxietate;Ganduri suicidale si de vatamare fizica;Miscari lente si vorbit lent/incet;Schimbari ale apetitului;Scaderea in greutate sau foarte rar cresterea in greutate;Constipatie;Dureri de cap;Ameteli;Durere musculare si/sau articulare;Lipsa energiei;Un libido scazut;Anomalii ale ciclului menstrual;Probleme de somn;Evitarea contactului cu familia/prietenii;Neglijarea pasiunilor sau hobby-urilor;Dificultati in realizarea sarcinilor legate de munca sau casa.Factori de risc in depresie

Factorii de risc cresc probabilitatea de a dezvolta o boala. In ceea ce priveste depresia, exista mai multi factori de risc care pot fi implicati, inclusiv cauzele genetice, psihologice sau de mediu. Despre acestia vom discuta mai jos.

Genetica si istoricul familial

Factorul genetic joaca un rol semnificativ in depresie. Daca ai o ruda apropiata precum unul dintre parinti sau un frate cu depresie, ai un risc de 2-3 ori mai mare de a dezvolta boala prin comparatie cu persoanele fara rude apropiate depresive.
 
Pentru a dovedi acest lucru cercetatorii au studiat depresia in cazul gemenilor. Daca gemenii identici (monozigoti sau univitelini) au gene 100% la fel, restul perechilor de gemeni (dizigoti) sunt similari doar in 50% dintre gene.
 
De aceea, daca unul dintre gemeni are depresie, geamanul identic are un risc major de a face boala spre deosebire de geamanul non-identic. Studii similare au descoperit ca gradul de mostenire a depresiei este de aproximativ 40-50%.

Stresul cronic

Daca un nivel redus de stres ne tine motivati, expunerea prelungita la stres poate duce la depresie. Expunerea prelungita la stres duce la stimularea activitatii axei HPA, adica interactiunea dintre hipotalamus, glanda hipofiza si glandele suprarenale. Axa HPA este vitala pentru felul in care organismul uman reactioneaza la stres.
 
Stimularea axei HPA duce la o productie ridicata de epinefrina (adrenalina), un hormon implicat in raspunsul „lupta, fugi sau ingheata”, si de cortizol, numit si „hormonul stresului”, ambele putand cauza probleme de sanatate, inclusiv depresie.
 
Datele existente arata ca anomaliile axei HPA apar la 70% dintre persoanele care au depresie.

Trauma

Persoanele care au trecut prin abuzuri sau traume, mai ales in copilarie, au un risc mai mare de depresie.
 
De asemenea, aceste persoane pot avea depresie rezistenta la medicamente odata ajunse adulte. Studiile existente arata ca 62,5% dintre persoanele depresive au avut cel putin doua evenimente traumatice prin comparatie cu grupul de control in care procentul a fost de 28,4%.
 
Mai mult, persoanele care sufera de depresie au un risc mult mai mare de abuz emotional, fizic si sexual, au fost neglijate in copilarie sau hartuite de prieteni sau colegi de scoala sau au fost martore la violenta domestica.

Sexul

Femeile au un risc de doua ori mai mare de depresie decat barbatii. Cercetatorii au concluzionat ca femeile sunt mai stresate si au un risc mai mare de trauma decat barbatii.
 
Mai mult, se pare ca estrogenul, hormonul feminin, joaca un rol semnificativ. Procentele de episoade depresive incep sa se distinga in adolescenta, cand tinerele se confrunta mai des cu depresia.
 
De asemenea, femeile au un risc mai mare de depresie in timpul menstruatiei sau dupa nastere, cand nivelul hormonilor fluctueaza.

O dieta nesanatoasa

Furnizarea nutrientilor necesari asigura functionarea normala a creierului. In lipsa unor nutrienti exista un risc mai mare de afectiuni fizice sau mintale, inclusiv de depresie.
 
Datele arata ca alimentele procesate pot creste riscul de depresie, iar consumul ridicat de carbohidrati este asociat cu simptome specifice depresiei la femei.
 
De asemenea, studiile arata ca persoanele cu depresie au o probabilitate mai mare de a avea deficit de:

Vitamina B9;Vitamina B12;Vitamina D;Zinc;Cupru;Mangan.

O dieta echilibrata si variata ofera protectie impotriva depresiei. In special, acizii grasi Omega 3 prezenti in peste, alge, nuci si seminte de chia sunt utili.

Anumite trasaturi de personalitate

Doctorii spun ca anumite trasaturi cresc probabilitatea de aparitie a depresiei. Acestea includ:

Un nivel ridicat de nevroza;Un nivel scazut de cooperare;Evitarea excesiva a situatiilor, aparent, periculoase;Un nivel ridicat de introvertire;Un nivel ridicat de nesiguranta;Senzatia constanta de stres;Schimbari frecvente ale starii de spirit;Senzatia de oboseala dupa interactiuni sociale;Dezorganizare;Impulsivitate;Terminarea lucrurilor pe ultima suta de metri.Cauze ale depresiei

Nu se stie care este cauza depresiei. Psihiatrii cred ca sunt implicati mai multi factori biologici, psihologici si sociali. Se crede ca depresia apare atunci cand exista o vulnerabilitate preexistenta care este activata de unul mai multe evenimente care apar in decursul vietii.
 
Vulnerabilitatea poate fi de natura genetica si/sau poate aparea in dezvoltarea omului, in copilarie sau mai tarziu.
 
De asemenea, depresia poate fi o boala secundara a unor afectiuni precum HIV/SIDA, astm, probleme cronice sau conditii terminale.
 
Inca nu se stie daca bolile in sine duc la aparitia depresiei prin efectul lor asupra calitatii vietii sau pe fondul unor cauze comune; de exemplu, degenerarea ganglionului bazal in cazul bolnavilor de Parkinson sau afectarea imunitatii la astmatici.
 
La acestea se adauga depresia de natura iatrogenica, ce apare ca urmare a ingrijirii sanatatii. Aici intra depresia aparuta pe fondul administrarii de interferon, contraceptive, beta-blocani, isotretinoina, anticonvulsive, agenti cardiaci, antipsihotice sau agonistul hormonului eliberator de gonadotropina.
 
Inclusiv tulburarea afectiva sezoniera este considerata un tip de depresie. Se crede ca aceasta este cauzata de reducerea nivelului de luminozitate de la soare in sezoanele de toamna-iarna.

Diagnosticarea depresiei

Diagnosticarea depresiei poate implica:

Examinarea fizica – medicul va realiza examenul fizic si va pune intrebari despre sanatate. Uneori, depresia poate aparea ca urmare a unor afectiuni;Teste de laborator – de exemplu, medicul poate recomanda testarea sangelui si a functiei tiroidei pentru a se asigura ca analizele sunt normale;Evaluare psihiatrica – medicul psihiatru va pune intrebari despre simptome, sentimente, ganduri si comportamente. In general, se folosesc criteriile de diagnosticare DSM-5 (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), intocmite de Asociatia Americana de Psihiatrie. Inclusiv Organizatia Mondiala a Sanatatii ofera o serie de criterii pentru a putea diagnostica depresia.Tratamentul depresiei

Majoritatea medicilor spun ca antidepresivele nu trebuie sa reprezinte prima forma de tratament a depresiei usoare, deoarece raportul risc/beneficii este redus.
 
In general, se recomanda urmatoarele tratamente: modificarea stilului de viata, psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentala si apoi tratamentul cu antidepresive sau alte medicamente.
 
Exista dovezi ca ingrijirea colaborativa a pacientului depresiv de catre o echipa de specialisti da rezultate mai bune decat consultarea unui singur specialist.

Modificarea stilului de viata

Exercitiile fizice ajuta la reducerea moderata a simptomelor in cazul depresiei usoare. Totusi, in cazul varstnicilor exercitiul fizic nu reduce depresia.
 
Problema principala a exercitiilor fizice in depresie este ca persoanele trebuie sa aiba vointa, motivatie si sa fie suficient de sanatoase pentru a participa regulat la activitati fizice.
 
Dieta sanatoasa, echilibrata si variata contribuie la ameliorarea simptomelor in cazurile usoare de depresie. Similar, in cazul somnului de 8-9 ore pe noapte.
 
De asemenea, studiile observationale arata ca eliminarea fumatului are beneficii asemanatoare administrarii de medicamente.

Psihoterapia

Psihoterapia sau terapia prin vorbire poate ajuta la ameliorarea unor simptome asociate depresiei, mai ales in cazul unei imagini distorsionate asupra lumii.
 
Pentru formele usoare de depresie sunt suficiente schimbarea stilului de viata si psihoterapia, in timp ce pentru formele complexe si/sau cronice este necesara o combinatie intre medicatie si psihoterapie.
 
Exista inclusiv dovezi ca psihoterapia poate fi un remediu pe termen scurt in cazul depresiei rezistente la tratament medicamentos. Ofera rezultate bune indiferent de varsta persoanei.

Terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentala este o alta forma de tratament pentru depresie, avand cele mai bune rezultate la copii si adolescenti.
 
Potrivit organizatiilor de profil, in cazul minorilor, medicatia antidepresiva trebuie sa fie asociata, in mod obligatoriu, cu terapie cognitiv-comportamentala, terapie interpersonala sau terapie de familie.
 
Prin terapia cognitiv-comportamentala se doreste schimbarea modului de gandire autodistructiva, precum si a comportamentelor; aceasta forma de terapie are la baza ideea ca gandurile ne influenteaza comportamentul si ca schimbarea lor ajuta si la modificarea comportamentului.
 
Spre deosebire de psihoterapie, terapia cognitiv-comportamentala a oferit rezultate pozitive inclusiv in cazurile de depresie moderata sau severa. Totodata, terapia cognitiv-comportamentala ajuta la prevenirea recidivei.

Tratament medicamentos

Cele mai folosite medicamente pentru tratarea depresiei sunt antidepresivele. In general, medicatia este recomandata pentru cazurile de depresie severa si cronica.
 
O analiza realizata de National Institute for Health and Care Excellence din Regatul Unit a descoperit ca inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI) sunt mai eficienti decat un placebo, in cazurile de depresie moderata si severa.
 
Pentru un tratament eficient dozele sunt ajustate si chiar sunt incercate combinatii ale unor clase diferite de antidepresive. Reactiile adverse la antidepresive apar in 50-75% dintre cazuri si pot trece pana la opt luni pentru ameliorarea simptomelor.
 
De regula, tratamentul se continua inca 16-20 de saptamani dupa atenuarea simptomelor pentru a reduce riscul de recurenta.
 
Riscul de suicid in cazul celor care iau SSRI variaza. De exemplu, la tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 si 24 de ani, exista un risc mai mare de risc suicidar. La adulti, nu se stie daca medicamentele din clasa SSRI afecteaza rata de suicid. Unele studii au gasit o legatura, in timp ce altele nu au descoperit niciun risc

Remedii naturiste

Sunatoarea si substantele extrase din aceasta pot ajuta la ameliorarea simptomelor depresiei, avand efecte asemanatoare antidepresivelor usoare.
 
De asemenea, frunzele de busuioc contin camfor si uleiuri volatile si pot fi folosite pentru a atenua depresia usoara.
 
Desi nu exista dovezi stiintifice, se spune ca unele mirodenii stimuleaza o stare de spirit mai buna. Pe lista acestora se afla scortisoara, sofranul, ghimbirul, vanilia si nucsoara. Se crede ca acestea contribuie la eliberarea de endorfine ce induc o stare de bine.

Prognostic

Episoadele de depresie se rezolva odata cu trecerea timpului, indiferent daca sunt sau nu tratate. Persoanele care nu sunt internate in spitale de psihiatrie au o reducere cu 20% a simptomelor dupa cateva luni.
 
In general, un episod sever de depresie are o durata de circa 23 de luni, iar dupa aproximativ trei luni incepe redresarea.
 
Datele existente arata ca 80% dintre persoanele care au un episod depresiv vor suferi cel putin inca unul in timpul vietii, media fiind de patru episoade pe viata.
 
Alte cercetari arata ca 50% dintre persoane se recupereaza dupa depresie, cu sau fara tratament, restul de 50% va avea cel putin inca un episod depresiv. Tot din acestia, 15% vor suferi de depresie cronica.
 
Unele studii arata ca pacientii internati au un grad mai mic de redresare si un grad mai mare de cronicizare prin comparatie cu pacientii externi, care iau medicamente, participa la terapie si au contact, in continuare, cu oamenii din viata lor. In cazul pacientilor externi, episodul depresiei are o durata medie de 11 luni.
 
Totodata, 90% dintre persoanele cu depresie severa sau psihotica vor mai suferi de noi episoade. Dintre persoanele care au o atenuare a depresiei, tot va mai exista cel putin un simptom nerezolvat dupa incheierea tratamentului.
 
Desi studiile mai vechi indicau un risc de 15% de suicid in cazul persoanelor cu depresie, datele recente din SUA arata ca riscul de suicid este de 7% in cazul barbatilor si de 1% in cazul femeilor.
 
Aceste procente sunt aplicabile in cazul pacientilor tratati extern si nu al celor spitalizati. De asemenea, rezultatele apar in contextul combinatiei dintre medicamente, psihoterapie si integrare sociala (un loc de munca stabil si relatii pozitive cu familia si prietenii).

Mod de prevenire

Depresia nu poate fi prevenita in totalitate. Tot ce se poate face este sa alegi un stil de viata echilibrat cu o dieta variata si sanatoasa, activitati fizice, limitarea stresului si a situatiilor conflictuale, somnul odihnitor, reducerea consumului de alcool si/sau substante psihoactive. Acestea, cumulate, pot reduce riscul de probleme psihiatrice inclusiv de depresie cu pana la 22-38%.
 
Diagnosticarea timpurie a depresiei poate preveni cronicizarea bolii. Aceasta forma de depresie este de evitat pe cat posibil deoarece presupune un tratament de durata si exista sanse mai mici de reusita.
 
Reducerea interesului pentru activitatile preferate, anxietatea si insomnia, timp de 2-3 saptamani, pot necesita o vizita la specialist.
 
Interventia prin psihoterapie sau terapie cognitiv-comportamentala in situatii de stres sau trauma ajuta la prevenirea unui nou episod depresiv. In cazul varstnicilor functioneaza mai bine programele de suport social decat cele de terapie cognitiv-comportamentala.
 
Alaturi de anxietate, depresia este una dintre bolile secolului al XXI-lea. Limitarea efectelor sale se poate realiza prin schimbarea stilului de viata, reducerea stresului si introducerea activitatii fizice in programul zilnic. Odata ce au aparut primele simptome, psihoterapia si terapia cognitiv-comportamentala pot ajuta la ameliorare si contribuie la reducerea riscului de cronicizare. Formele severe si complicate de depresie necesita atat antidepresive, cat si terapie. Cel mai bun mod de a evita complicatiile este detectarea timpurie a bolii, inca de la primele simptome.

10 PASI PENTRU A TINE DEPRESIA DEPARTE

1. Comunicarea. Comunicarea cu persoane apropiate poate tine la distanta starile create de depresie, apropiatii fiind un sprijin real in timpul fazelor de depresie. Trebuie sa aveti in vedere ca cei care va sunt cu adevarat aproape nu va vor judeca pentru slabiciunile dvs si va vor ajuta in perioadele dificile.

2. Exercitiile. Mergeti la plimbare sau faceti jogging. Excercitiile fizice ajuta la eliberarea in organism a endorfinelor, care stimuleaza fericirea.

ADVERTISING

3. Plansul. Expertii sunt de parere ca prin plans, persoanele depresive se elibereaza de stres.

4. Soarele. Una din cele mai simple metode de a scapa de depresie este de a iesi in natura. Soarele va ajuta sa va simtiti mai bine in orice situatie si mai ales atunci cand obisnuiti sa petreceti mult timp in spatii inchise, luminate artificial.

5. Muzica. Ascultati muzica si faceti chiar si cateva miscari de dans. Cu siguranta va veti simiti mai bine si veti face si miscare in acelasi timp. Daca timpul va permite inscrieti-va la cursuri de dans.

6. Mintea. Tine-ti-va mintea ocupata. Cu cat veti fi mai ocupat/a cu activitatile zilnice cu atat mai putin timp veti avea sa dati atentie depresiei.

7. Scrisul. Faceti un jurnal; se va dovedi a fi un prieten de incredere. Completarea unui jurnal va ajuta sa descarcati toate emotiile si frustrarile sau sa expuneti concret cum planuiti sa scapati de depresie.

8. Dieta. O dieta corespunzatoare din punct de vedere nutritional va ajuta sa mentineti mintea si corpul in perfecta ordine si va ajuta sa depasiti fazelor depresiei.

9. Imbratisarea. Dupa o imbratisare din partea celor dragi, va veti simiti cu siguranta mai bine, mai veseli si mai increzatori.

10. Ajutor profesionist. Daca starea de depresie persista mai mult de 2 saptamani si este insotita de insomnii si pierderea poftei de mancare, apelati la un specialist. Cand discutati cu un specialist trebuie sa tineti minte ca rolul acestuia este sa va ofere ajutor si cu cat oferiti mai multe informatii cu atat veti depasi mai repede perioada de depresie.

Daca crezi ca sunt camaradul potrivit ce poate porni impreuna cu tine in calatoria sinelui tau, nu ezita sa ma contactezi :)

Anxietatea reprezinta o stare emotionala pronuntata, manifestata prin neliniste, si se poate asocia cu palpitatii, transpiratie si nervozitate. De cele mai multe ori, aceasta apare ca raspuns al unui eveniment stresant sau al unei stari prelungite de tensiune. Alteori, apare ca anticipare a unui viitor agent de stres.

Afla, in cele ce urmeaza, ce este mai exact anxietatea si de ce apare, ce sunt tulburarile de anxietate, de cate tipuri poate fi anxietatea, cum se manifesta si ce metode pot fi eficiente pentru a o opri sau preveni.

Ce este anxietatea

Anxietatea reprezinta o stare emotionala pronuntata, manifestata prin neliniste, si se poate asocia cu palpitatii, transpiratie si nervozitate. De cele mai multe ori, aceasta apare ca raspuns al unui eveniment stresant sau al unei stari prelungite de tensiune. Alteori, apare ca anticipare a unui viitor agent de stres.

Afla, in cele ce urmeaza, ce este mai exact anxietatea si de ce apare, ce sunt tulburarile de anxietate, de cate tipuri poate fi anxietatea, cum se manifesta si ce metode pot fi eficiente pentru a o opri sau preveni.

Tulburari de anxietate

Spre deosebire de episodul clasic de anxietate pe care oricine il poate experimenta cel putin o data in timpul vietii, tulburarea de anxietate se caracterizeaza printr-o senzatie constanta de frica, ingrijorare si tensiune, resimtita pentru o durata lunga de timp si cu o intensitate extrem de pronuntata, fapt ce afecteaza calitatea vietii.

Ca urmare a unei tulburari de anxietate, activitatile de zi cu zi precum scoala, munca sau chiar hobby-urile pot avea de suferit. De asemenea, rolul anxietatii nu mai este unul constructiv, de a spori atentia, ci devine unul distructiv, care scade atat capacitatea de concentrare, cat si energia fizica si psihica.

Tulburarea de anxietate este un diagnostic ce poate fi pus doar de catre un specialist si care necesita un tratament adecvat si adaptat nevoilor fiecarei persoane in parte.

Tipuri de anxietate

Anxietatea, mai exact tulburarea de anxietate, se poate regasi sub mai multe forme. Acestea constituie principalele tipuri de clasificare.

Anxietatea generalizata

Acest tip de anxietate presupune experimentarea unor griji constante, accentuate, asupra unor aspecte generale precum relatia cu familia si prietenii, situatia financiara si perspectivele de viitor.

Concentrarea nu este asupra unui subiect anume, iar starea de anxietate este una cronica. De multe ori, persoana respectiva nu poate identifica o cauza exacta pentru aparitia anxietatii.

Tulburarea de panica

Acest tip de anxietate se manifesta prin aparitia atacurilor de panica, stari emotionale extrem de puternice, asociate cu o senzatie de moarte iminenta, chiar daca nu este prezent niciun pericol real.

Atacurile dureaza cateva minute si pot fi declansate mereu de acelasi factor de stres sau de mai multi factori diferiti.

Fobiile

Fobia este o stare de anxietate severa, raportata la un eveniment (ex: vorbitul in public), o activitate (ex: inotul) sau chiar un lucru sau o fiinta anume (ex: insecte).

In aproape toate cazurile, persoana care sufera de o fobie este constienta de prezenta acesteia si de faptul ca frica resimtita nu este una rationala, insa nu reuseste sa o depaseasca de una singura.

Anxietatea sociala

Persoana care prezinta stari de anxietate pronuntate, referitoare la posibilitatea de a fi judecata sau privita intr-un mod nedorit de catre alti oameni, prezinta, de cele mai multe ori, anxietate sociala.

Anxietatea sociala determina persoana respectiva sa evite pe cat posibil interactiunile sociale, agravandu-si starea.

Anxietatea de separare  

Cu toate ca anxietatea de separare poate parea un eveniment specific copiilor, aceasta se intalneste la fel de mult si in cazul adultilor.

In anxietatea de separare, persoana in cauza are o frica accentuata si constanta de a nu pierde contactul cu persoanele de care este atasata si face orice este posibil sa stea cat mai aproape de ele, pentru a evita o posibila separare.

Cauzele anxietatii

Anxietatea nu are o cauza specifica elucidata pana la momentul actual. Se considera ca la aparitia ei contribuie preponderent factori psihici (ex: evenimente traumatizante), dar si medicali.

Uneori, anxietatea poate aparea din cauza anticiparii evolutiei unei boli (ex: in cancer) sau, din contra, a incertitudinii asupra ei. Alteori, aceasta poate aparea ca efect secundar al medicatiei prescrise pentru o anumita boala acuta sau cronica.

Predispozitia genetica a fost identificata ca un factor probabil ce participa la cresterea riscului de aparitie a anxietatii.

Semne si simptome in anxietate

O stare anxioasa poate fi definita in mai multe feluri, astfel incat aceasta poate fi diferita de la o persoana la alta. Totusi, printre manifestarile care pot fi intalnite in anxietate se intalnesc:

Senzatie de neliniste;
Stari de agitatie si nervozitate - asociate cu o tensiune generalizata;

Transpiratii;Palpitatii;Hiperventilatie;Stare de rau si tremurat;Senzatie de moarte iminenta - apare in timpul atacurilor de panica;Senzatie de lesin;Tulburari de somn;Cosmaruri;Tulburari digestive - greata, varsaturi;Tulburari de atentie si concentrare;Lipsa de energie.

Manifestarile sunt extrem de variate, iar combinatia a cat mai multe dintre ele creste suspiciunea de anxietate.

Tratamentul si preventia anxietatii

Tulburarea de anxietate este o afectiune ce poate fi diagnosticata numai de catre un medic psihiatru sau de catre un psihoterapeut. Este esentiala evaluarea gradului de severitate al starilor anxioase pentru a putea implementa un plan terapeutic adecvat si eficient.

In functie de necesitatile fiecarei persoane in parte, tratamentul poate include psihoterapie, medicamente sau ambele.

Psihoterapia

Cel mai eficient tip de psihoterapie este cea cognitiv-comportamentala. Prin intermediul unui numar relativ scurt de sedinte tinute de catre un psihoterapeut, sunt identificate fricile pacientului si sunt gasite metode pentru ameliorarea simptomelor resimtite, precum si solutii pentru evitarea starilor anxioase pe viitor.

Tratamentul medicamentos

Daca severitatea starilor anxioase este una ridicata si psihoterapia nu este considerata a fi suficienta pentru ameliorarea simptomelor, se poate opta pentru tratamentul medicamentos.

Medicul psihiatru va explica riscurile si beneficiile care se asociaza cu tratamentul impotriva anxietatii si va recomanda o anumita schema ce poate fi ajustata ulterior, in cazul imbunatatirii sau agravarii starii generale.

Cu toate ca tulburarile anxioase nu pot trece de la sine, fara ajutorul psihoterapiei si/sau tratamentului medicamentos, frecventa si intensitatea starilor anxioase pot fi ameliorate cu ajutorul unui stil de viata mai bun.

Astfel, evitarea consumului excesiv de alcool si a fumatului, implementarea unui program de exercitii fizice bine pus la punct si a unei alimentatii sanatoase, adoptarea unui program de somn adecvat si folosirea unor tehnici de relaxare pot ajuta la scaderea riscului de aparitie a episoadelor anxioase recurente si la o stare generala mai buna.

In concluzie, anxietatea este o stare emotionala experimentata de aproape orice persoana cel putin o data in viata. Pe de alta parte, tulburarile de anxietate presupun o frecventa mare a starilor anxioase, ce afecteaza starea de bine per total si activitatile de zi cu zi, astfel ca este nevoie ca acestea sa fie expuse medicului cat mai timpuriu, pentru identificarea unor solutii potrivite. In plus, adoptarea unui stil de viata sanatos, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic, reprezinta o metoda de preventie ce poate scadea frecventa de aparitie a episoadelor anxioase.

( sursa reteaua privata medicala Regina Maria) 

Atacul de panica reprezinta un episod brusc si recurent de teama intensa, neliniste sau anxietate, care declanseaza reactii fizice severe, in ciuda faptului ca nu exista un pericol real sau o cauza aparenta.

Atacurile de panica pot fi foarte ingrijoratoare. Cand se produce un atac de panica, ai putea crede ca pierzi controlul, ca ai un infarct de miocard sau chiar ca mori. Multe persoane au unul-doua atacuri de panica de-a lungul vietii, iar problema dispare, probabil cand situatia stresanta se incheie. Insa, daca te confrunti cu atacuri de panica recurente, neasteptate si ai perioade lungi de teama constanta sau de teama a unui alt atac, probabil ca ai afectiunea denumita tulburare de panica.

Atacul de panica in sine poate fi inspaimantator si iti poate afecta semnificativ calitatea vietii. Exista insa tratamente eficiente.

Simptome ale atacului de panicaCand sa mergi la medicCauze ale atacurilor de panicaFactori de riscAtacul de panica: cum te pregatesti pentru consultDiagnosticTratamentul atacurilor de panicaComplicatiiPreventieSimptome ale atacului de panica

De obicei, un atac de panica incepe brusc, fara semnale de alarma. Se poate produce oricand – cand conduci, cand esti la mall, cand esti pe punctul de a adormi sau cand te afli intr-o intalnire de afaceri. Atacurile de panica pot fi ocazionale sau frecvente. Atacurile de panica pot avea multe variatii, insa simptomele pot atinge apogeul in decurs de cateva minute. Dupa un atac de panica, te poti simti obosit si epuizat.

In general, atacul de panica include unele semne sau simptome. Acestea pot fi:

Senzatia de pericol iminentTeama de a pierde controlul sau teama de moartePalpitatii, ritm cardiac rapid (inima bate repede, sau cu un ritm alterat)TranspiratieTremuraturiHiperventilatieDurere in piept (angina pectorala)TremorAgorafobie (teama de spatii deschise)Dificultati in respiratie (dispnee) sau senzatia de nod in gatFrisoaneBufeuri (senzatia de “valuri de rece si cald”)GreataCrampe abdominaleCefaleeVertij (ameteala), senzatia de cap usor sau lesinParestezii (furnicaturi) in extremitatile membrelorSenzatia de detasare de realitate

Persoanele care au avut atacuri de panica s-ar putea teme ca aceste trairi vor reveni, incat vor ajunge sa evite anumite situatii (sa iasa din casa, sa intre in contact cu alte persoane etc.). Deoarece atacurile de

panica sunt recurente, pacientii dezvolta adeseori o forma secundara de anxietate anticipatorie, facandu-si griji in permanenta despre locul si momentul aparitiei urmatorului atac.

Cand sa mergi la medic

Daca te confrunti cu simptomele unui atac de panica, cere ajutor medical cat mai curand posibil.Desi atacurile de panica nu dureaza decat câteva minute, acestea ii produc multa suferinta pacientului (dupa o anumita varsta, la o persoana cu APP cardio/cerebro-vasculare ar putea fi periculos). Atacurile de panica sunt greu de gestionat de unul singur si se pot agrava in lipsa tratamentului adecvat. Simptomele atacului de panica pot fi similare altor probleme severe de sanatate, precum infarctul de miocard, de aceea este atat de important sa fii evaluat de catre un medic daca nu esti sigur care este cauza simptomelor.

Cauze ale atacurilor de panica

O teorie patogenica sustinuta intr-o oarecare masura empiric afirma ca pacientii care sufera de tulburare de panica au o vulnerabilitate neurofiziologica predispozanta care poate interactiona cu stresorii specifici din mediu, producand astfel boala. Exista anumiti factori care ar putea avea un rol in declansarea atacurilor sau tlburarii de panica:

Mostenirea geneticaStresul majorTemperamentul mai sensibil la stres sau predispus la emotii negativeAnumite modificari in functionarea creieruluiDiferite afectiuni de natura psihica si comportamentale (anumite afectiuni – depresia, stersul posttraumatic pot sa favorizeze aparitia atacurilor de panica)Consumul anumitor substante. Printre substantele asociate atacurilor de panica se numara nicotina, cafeina, alcoolul.

Initial, atacurile de panica se produc brusc si fara avertisment, insa, in timp, acestea sunt declansate de anumite situatii.

Factori de risc

Simptomele tulburarii de panica debuteaza adeseori in adolescenta tarzie sau la inceputul vietii adulte si afecteaza mai mult femeile decat barbatii. Factorii care pot creste riscul de a dezvolta atacuri de panica sau tulburare de panica pot fi genetici, biologici sau psihologici:

Istoric familial de atacuri de panica sau tulburare de panicaStres major in viata, precum decesul sau o boala grava a unei persoane dragiUn eveniment traumatic, precum un abuz sexual sau un accident severSchimbari majore in viata, precum divortul sau nasterea unui copilFumatul sau aportul excesiv de cofeinaIstoric de abuz fizic sau sexual in copilarie

Tulburarea de panica a fost puternic asociata atat cu separarea, cat si cu moartea parintilor. Separarea timpurie de mama a fost un factor extrem de important.

Atacul de panica: cum te pregatesti pentru consult

Daca ai avut semnele sau simptomele unui atac de panica, fa-ti o programare la medicul psihiatru.

Ce poti face tu

Inainte de programare, fa o lista cu:

Simptomele, inclusiv cand s-au produs prima oara si cat de des le ai.Informatiile personale importante, precum evenimente traumatizante din trecut si orice eveniment stresant care s-a produs inainte de primul atac de panica.Informatiile medicale, inclusiv alte afectiuni fizice sau mentale pe care le ai.Medicamentele pe care le iei, inclusiv vitamine si suplimentele alimentare naturiste pe care le iei, precum si dozele.Intrebarile pentru medic

Cere unei persoane de incredere – membru al familiei sau prieten – sa te insoteasca, daca este posibil pana  la consult, pentru a-ti oferi sprijin.

Intrebari pentru specialistul in sanatate mentalaAm atacuri de panica sau tulburare de panica?Ce abordare de tratament imi recomandati?Daca recomandati medicamente, exista anumite reactii adverse posibile?Cat timp ar trebui sa urmez tratamentul medicamentos?Cum veti monitoriza daca tratamentul prescris functioneaza?Ce pot face eu pentru a reduce riscul recidivei atacurilor de panica?Exista anumiti pasi pe care sa ii urmezi pentru a-mi gestiona mai bine afectiunea?Imi puteti pune la dispozitie brosuri sau alte materiale de informare?Care sunt website-urile pe care le recomandati pentru a ma informa?

Nu ezita sa adresezi si alte intrebari, daca ai nevoie sa stii mai multe.

La ce sa te astepti din partea medicului

Specialistul in boli mentale pot intreba:

Care sunt simptomele pe care le ai, cand s-au produs prima oara?Cat de des se produc atacurile si cat dureaza?Exista ceva in special care pare sa declanseze un atac?Cat de des experimentezi frica de un alt atac?Eviti locuri sau experiente care par sa declansez un atac?Cum iti afecteaza viata simptomele pe care le ai, dar scoala, serviciul sau relatiile?Ai experimentat un stres major sau un eveniment traumatizant cu putin timp inainte de primul atac de panica?Ai experimentat vreodata trauma majora, precum abuz fizic sau sexual sau razboi/conflict militar?Cum ti-ai descrie copilaria, inclusiv relatia cu parintii?Ai fost tu sau vreo ruda apropiata diagnosticati cu o problema de sanatate mentala, intre care atacuri de panica sau tulburare de panica?Ai fost diagnosticat cu o alta afectiune?Consumi cofeina, alcool sau droguri recreationale? Cat de des?Faci miscare sau alt tip de activitate fizica regulat?Diagnostic

Medicul va stabili daca ai atacuri de panica, tulburare de panica sau o alta afectiune, precum probleme cardiovasculare sau tiroidiene, care au simptome similare atacurilor de panica. Pentru diagnosticarea cat mai acurata, va fi nevoie de:

Examen clinic completAnalize de sange pentru verificarea functiei tiroidiene sau cardiace, precum electrocardiograma (ECG sau EKG)Evaluare psihologica in cadrul careia vei vorbi despre simptome, temeri si ingrijorari, situatii stresante, probleme in relatii, situatii pe care probabil ca le eviti, istoric familial

Ti se poate solicita completarea unui chestionar psihologic si vei fi intrebat cu privire la consumul de alcool sau de alte substante.

Semnele care sunt luate in considerare de catre medic pentru a stabili diagnosticul de tulburare de panica sunt:

Recurenta atacurilor de panica - mai multe atacuri de panica severe care apar neasteptatPersistenta anxietatii legate de posibilitatea aparitiei unui nou episod intre atacuri.

Semnele pentru un diagnostic cert sunt:

sa aiba loc mai multe atacuri de panica sever intr-o perioada de aproximativ o lunaatacurile sa nu fie cauzate de situatii cunoscute sau previzibileintre atacuri trebuie sa existe intervale libere de simptome anxioaseCriterii de diagnostic ale tulburarii de panica

Nu toate persoanele care au atacuri de panica au si tulburare de panica. Pentru diagnosticul tulburarii de panica, in Manualul statistic si diagnostic al tulburarilor mentale (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders -DSM-5), publicat de Asociatia Psihiatrilor Americani, sunt luate in considerare urmatoarele aspecte:

Ai atacuri de panica neasteptate, frecventeCel putin unul din atacurile de panica a fost urmat de o luna sau mai mult de grija continua (simptome anxioase) in legatura cu un alt posibil atac de panica; teama continua de consecintele unui atac, precum pierderea controlului, teama de a innebuni, modificari semnificative in comportament, precum evitarea situatiilor despre care crezi ca ti-ar putea declansa un atac de panicaAtacurile de panica nu sunt provocate de droguri sau alte substante, de o afectiune medicala, de o alta afectiune mentala, precum fobia sociala sau tulburarea obsesiv-compulsiva.

Chiar daca ai atacuri de panica, insa nu ai un diagnostic de tulburare de panica, poti beneficia de tratament. Daca atacurile de panica nu sunt tratate se pot agrava si dezvolta in tulburare de panica sau fobii.

Evaluarea psihologica poate contine:

chestionarul revizuit de personalitate Eysenck (masoara dimensiuni precum extroversie-introversie, disimularea, emotionalitate, psihotism)ASQ - Lehrer – Woolfolck (chestionar pentru evaluarea anxietatii)SAH – Hamilton (Hamilton Depression Rating Scale)PDSS (Panic Disorder Severity Scale)MIA – Chambless (Mobility Inventory for Agoraphobia

Tratamentul atacurilor de panica

Tratamentul poate contribui la reducerea intensitatii si a frecventei atacurilor de panica si iti poate imbunatati calitatea vietii. Principalele optiuni de tratament sunt psihoterapia si medicamentele (abordare psihofarmacologica). Pot fi recomandate unul sau ambele tipuri de tratament, in functie de preferinta, istoric, severitatea tulburarii de panica si daca ai acces la terapeuti care au pregatire speciala in tratarea tulburarii de panica. De asemenea, tratamentul poate include:

informaremeditatie si tehnici de relaxarereducerea consumului de cafeina si renuntarea la fumatadoptarea unei alimentatii sanatoase si adoptarea unei bune igiene a somnuluiincluderea exercitiilor fizica in rutina cotidian

Psihoterapia

Mai este denumita si terapia prin vorbe, aceasta este considerata o prima varianta de tratatament eficienta pentru atacurile de panica si tulburarea de panica. Psihoterapia te poate ajuta sa intelegi atacurile de panica si tulburarea de panica si te poate invata cum sa le faci fata.

Rezultatele tratamentului cer timp si efort. Vei incepe sa vezi ca simptomele atacurilor de panica se reduc in cateva saptamani si, de cele mai multe ori, simptomele se reduc semnificativ sau dispar cu totul in decurs de cateva luni.

Medicamente

Medicamentele pot contribui la reducerea simptomelor asociate cu atacurile de panica precum si cu depresia, in cazul in care si aceasta reprezinta o problema. Anumite tipuri de medicamente sunt dovedite ca fiind eficiente in gestionarea simptomelor din atacurile de panica:

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI).Inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei (SNRI).Benzodiazepinele.

Daca unul dintre medicamente nu functioneaza pentru tine, medicul iti poate recomanda un altul sau alaturarea anumitor medicamente pentru a creste eficienta. Retine ca dureaza cateva saptamani de la debutul tratamentului pentru a observa imbunatatirea simptomelor.

Toate medicamentele au risc de efecte adverse si unele nu sunt recomandate in anumite situatii, precum sarcina. Discuta cu medicul aceste aspecte.

Remedii de stil de viata

Atacurile de panica si tulburarea de panica pot fi ameliorate prin ajutor specializat, insa exista strategii pe care le poti aplica si tu pentru o mai buna gestionare a simptomelor:

Urmeaza tratamentul recomandat de medic.Alatura-te unui grup-suport cu care sa impartasesti aceeasi problema.Evita cofeina, alcoolul, fumatul si drogurile recreationale.Practica managementul stresului si tehnici de relaxare.Fii activ fizic.Dormi suficient.Practica yoga, foloseste suplimente cu valeriana pentru relaxare, precum si ceai de musetel sau levantica.Complicatii

Netratate, atacurile de panica si tulburarea de panica iti pot afecta aproape fiecare domeniu al vietii. Iti poate fi atat de frica sa mai ai atacuri de panica pana intr-acolo incat sa traiesti intr-o stare de frica constanta, ceea ce iti influenteaza negativ calitatea vietii. Complicatiile determinate de atacurile de panica pot fi sau pot fi asociate cu:

Dezvoltarea unor fobii specifice, precum frica de condus sau frica de a pleca de acasaIngrijire medicala frecventa pentru anumite ingrijorari medicale sau pentru anumite boliComportamentul evitant fata de anumite situatii socialeProbleme la serviciu sau la scoalaDepresie, tulburari de anxietate sau alte tulburari psihiatriceRisc crescut de suicid sau ganduri suicidareConsum abuziv de alcool sau alte substanteProbleme financiare

In unele cazuri, tulburarea de panica poate include agorafobia – teama de locuri publice sau de situatii care ti-ar putea provoca anxietate, deoarece iti este teama ca nu poti sa evadezi sau sa ceri ajutor cand ai un atac de panica. Sau poti deveni dependent de ceilalti sa fie cu tine pentru a putea iesi din casa.

Preventie

Nu exista o metoda sigura prin care atacurile de panica sau tulburarea de panica sa fie prevenite. Totusi, exista o serie de recomandari care iti pot fi utile:

Solicita tratament pentru atacurile de panica cat mai curand posibil pentru a le incetini agravarea si frecventa.Urmeaza planul de tratament pentru a preveni recaderile sau agravarea simptomelor din atacurile de panica.Fa miscare regulat – aceasta se pare ca are un rol in prevenirea anxietatii.  

SURSA RETEAUA PRIVATA MEDICALA REGINA MARIA

Ce presupune consilierea?

Print definiție, dezvoltarea personală include activități și experiențe care au scopul de a îmbunătăți starea de conștientizare, depășirea barierelor, identificarea și apoi dezvoltarea talentelor și abilităților, astfel îmbunătățind calitatea vieții și contribuind la realizarea aspirațiilor și viselor personale.

Consilierea se adresează persoanelor care se confruntă cu o sursă de nefericire sau neîmplinire, care au dificultăți de adaptare sau care simt o puternică dorinţă de schimbare, de maturizare și dezvoltare personală.

Poate fi vorba despre o situație de criză sau de impas existențial temporar, de nevoia de sprijin în rezolvarea unor situații dificile de natură socială, profesională sau familială.

Consilierea este orientată spre obținerea stării de bine, oferind o perspectivă diferită asupra situației și învățând noi modalități de a depăși în mod eficient problemele și provocările.

Cine poate apela la ședințe de consiliere pentru dezvoltare personală?

Oricine este interesat de propria evoluție, indiferent de vârstă sau ocupație. Oricine dorește să se cunoască mai bine, să depășească bariere sau momente de impas, să găsească echilibrul personal, oricine vrea să obțină mai mult de la propria existență prin utilizarea resurselor personale.

Ce este un consilier de dezvoltare personală?

In primul rând, consilierul pentru dezvoltare personală lucrează cu persoane sănătoase din punct de vedere psihic și oferă ajutor pentru a explora și depăși diverse stări sau situații ce împiedică evoluția personală și/sau profesionala.

In cadrul ședințelor de consiliere, un consilier va ajuta oamenii sa descopere sau sa redescopere propriile resursele interioare, care sunt nelimitare. Si anume: calitățile, talentele, valorile și visele, pe care , apoi, le pe pot transforma în realitate.

Misiunea unui consilier este de a-i îndruma pe ceilalți să devină independenți, sa conștientizeze ca se pot ajuta singuri și ca ii pot impulsiona inclusiv pe cei din jurul lor și astfel să își îmbunătățească calitatea vieții.

Scopul unui consilier este identificarea soluțiilor constructive pe care oamenii le au la dispoziție și despre care trebuie să devină conștienți. In vederea obținerii obiectivelor, specialistul se va folosi de tehnici și instrumente specifice prin care va ghida, susține și incuraja persoanele.

Specialistul în consiliere este o persoana neutra și imparțială, care acorda respect și încredere celor care i se adresează., de aceea toate discuțiile sunt confidențiale.

Furia, o emoție intensă care ne cuprinde, parcă, din senin; una dintre cele mai contestate emoții, catalogată drept negativă de majoritarea oamenilor, face parte din emoțiile de bază, alături de: fericire, tristețe, dezgust, uimire, teamă. Ea face parte mecanismul de coping al stresului sau al unei traume, de genul fight or flight. 

Furia poate apărea in diverse momente:

-ne simțim nedreptățiți;

-ni se incalcă limitele;

-avem așteptări nerealiste;

-avem credințe rigide cu privire la noi și ceilalți;

-etichetarea noastră sau a celorlalți;

-suntem implicați într-un conflict;

-aflăm despre abuzul asupra altor persoane/animale;

-suntem blocați în trafic;

-ne simțim răniți emoțional;

-nu suntem tratați corespunzător; etc.

Cum se manifestă furia?

Cred ca fiecare dintre noi am experimentat furia, măcar o dată în viață. Deși fiecare se manifestă in stilul caracteristic, vom trece în revistă manifestările sale generale.

La nivelul feței, furia se exprimă prin arătarea dinților, buze de obicei deschise, privire fixă, nari dilatate, sprâncene coborâte.

În corp, furia se manifestă prin: stare de agitație, disconfort, respirație accelerată, ritmul cardiac si presiunea sangelui crescute, înroșirea feței, tremurături ale membrelor, mușchi tenstionați , creșterea temperaturii corpului ,schimbarea tonalității vocii. Deasemenea, se secretă adrenalina și cortizol,digestia se oprește, iar sistemul imunitar încetinește.

Comportamentul devine schimbat, când furia ne domină, facem sau spunem lucruri care, în mod obișnuit, nu ne sunt firești: strigăm, vorbim urât, înjurăm, putem lovi obiecte sau persoane, manifestăm un comportament agresiv și confruntativ.

Furia înmagazinată, care apare frecvent, poate duce chiar către: dureri de spate, de cap, insomnii, diverse afecțiuni ale pielii, un sistem imunitar scăzut, infarct sau accident vascular cerebral, etc.

                Totuși, inainte de a prezenta câteva modalități de a reacționa diferit atunci când ne înfuriem, aș vrea să menționez că: NU EXISTĂ EMOȚII NEGATIVE, TOATE EMOȚIILE SUNT BUNE! Adică, e bine ca ne înfuriem?! vă intrebați. Ei bine, toate emoțiile noastre apar pentru a ne semnaliza ceva, iar noi trebuie sa le dăm voie sa se manifeste, in moduri acceptabile, locuri în care ne simțim în siguranță, prin diverse exerciții si prin lucrul cu noi înșine.

Se pare că, unii oameni se înfurie mai ușor decat ceilalți, deoarece au un nivel al toleranței mai scăzut decât ceilalti, iar acest fapt este cauzat de:

-factori genetici-unii copii sunt foarte ușor iritabili și sensibili, acest lucru putându-se observa încă de la naștere;

factori socio-cuturali-în anumite culuturi, furia nu este acceptată, sau este evidențiată ca o emoție negativă, astfel nefiind obișnuiți sa o exprimăm, gestionăm sau redirecționăm;

familia din care provenim este foarte importantă, deoarece unele studii au demonstrat că persoanele care se înfurie ușor provin din medii dezorganizate, fără aptitudini de comunicare emoțională.

  O controlăm noi sau ne controlează furia?

               În general, oamenii folosesc( în mod conștient sau inconștient) 3 modalități de a gestiona furia: exprimare, suprimare sau calmare.

                Exprimarea asertivă este modalitatea cea mai sănătoasă de exprimare a furiei- este atunci când iti clarifici nevoile, îți dai seama cum le poți împlini, fără să îi rănești pe ceilalți. A fi asertiv nu înseamnă să fii insistent sau solicitant, ci să oferi respect, atât ție, cât și celorlalți.

Cand îți suprimi furia, o transformi si o redirecționezi, adică ții furia în tine, incerci să nu te mai gândești la ea și încerci să te gândești la ceva pozitiv. Pericolul, în acest caz, este că, neexprimând furia, practic o întorci către tine însuți, iar asta poate conduce la hipertensiune sau depresie. Deasemenea, furia nemanifestată, poate duce și la alte manifestări patologice ale furiei, cum este comportamentul pasiv-agresiv, sau la o personalitate cinică și ostilă: cei care crictică orice, care fac comentarii cinice sau vor cu orice preț să îi pună pe ceilalți la pământ.

Atunci când ajungi să te poți calma, nu controlezi doar comportamentul extern, ci și răspunsul intern, iar asta duce la un ritm mai scăzut al inimii și la scăderea efectivă a emoției resimțite.

5 acțiuni pe care le putem face când apare furia

1.Foloseste barometrul intern pentru a-ți măsura gradul de furie resimțită: Pe o scală de la 1-10, cât de mare este furia ta?

2.“Fă un pas in spate”, adică ia o pauză scurtă! Poate fi un moment în care să respiri conștient, sa bei un pahar cu apă, să faci cateva mișcări energice cu corpul, să îți imaginezi o priveliște relaxantă, să numeri până la 10, etc. Acest pas te poate ajuta să eviți sa spui/faci lucruri pe care le-ai putea regreta și te ajută pe tine și pe celălalt să vă clarificați gândurile și intențiile.

3.Încearcă să exprimi cât mai asertiv ce dorești să transmiți celuilalt, folosind “Eu…”, “Pe mine mă…”, astfel eviți critica și aruncarea vinei asupra celuilalt participant la discuție și eviți escaladarea discuției. Poti spune, de exemplu: “Mă simt supărat pentru că ai uitat să faci ce ai promis! ”, in loc să spui “Mereu uiți ce promiți!”. Desemenea, ar fi ideal să renunți la generalizări, de genul: “niciodată”sau “mereu”.

4.Caută soluții pentru a rezolva situația care te înfurie, pentru că furia în sine nu ajută la rezolvarea problemei. Te-ai înfuriat pentru că propriul copil a murdărit canapeaua? Protejeaz-o cu o pătură ce poate fi spălată.; Partenerul este neimplicat în treburile casnice? Stabiliți împreună care sunt responsabilitățile fiecăruia sau caută o persoană care să se ocupe de acest aspect. Focusează-te pe soluții practice!

5.Tratează situația cu umor! Fă haz de necaz, cum spunem noi, românii. Poate că aveai așteptări nerealiste cu privire la situația care te infuria, fă o glumă sau gandește situatia dintr-o perspectivă amuzantă. Asta ar ajuta tensiunea să se disipeze si altfel te simți, zâmbind. De exemplu, poți face o poză pentru a imortaliza opera de artă a copilului de pe canapea, iar peste ani va deveni subiect de zambete; sau spune-i partenerului că aspiratorul îl preferă doar pe el și pe tine nu te ascultă deloc, astfel amandoi veți zambi și altfel vă veți raporta la rezolvarea situației. Evită ironia sau sarcasmul!

Ce mai este util, atunci când situația și spațiul îți permit(te poți retrage într-o cameră în solitudine), este să îți descarci furia acumulată,într-o manieră sigură și fără să rănești pe nimeni: poți faci ghemotoace de hârtie, să rupi hârtii/ziare în bucăți, să lovești o pernă, să îți exprimi furia țipând, etc.

Poți, deasemenea, să testezi iar nivelul de furie resimțit, folosind scala de la 1-10. Daca nivelul este mai scăzut decât la început, ești pe drumul cel bun.

Avertizare: Nu te aștepta să se întâmple minuni din prima, e nevoie de exercițiu pentru a ieși din tiparul comportamental pe care l-ai avut până acum. Deasemenea, fii blând cu tine si felicită-te pentru orice mic pas înspre o abordare mai sănătoasă, în situațiile care te înfurie.

Prevenția este cheia

După ce emoțiile puternice au trecut, găsește timp să te gândești, în liniște, la ce s-a întâmplat, ce ai simțit, cum ai reacționat si cum poți îmbunătăți pe viitor abordarea unei astfel de situații.

Observă de unde vine furia ta, daca e de fapt altă emoție în spatele ei sau ce a determinat-o să apară. Poți afla mai multe, punându-ți câteva întrebări: “Iau situația personal?”, “Am reacționat exagerat la situația declanșatoare? ”, “Doresc să controlez situația prin faptul că mă înfurii?”, “Furia mea este îndreptată înspre o persoană mai slabă decât mine?”. Pe măsură ce devii mai atent la tine însuți, vei putea, deasemenea, să observi semnele timpurii ale furiei.

Fă-ți timp să faci mișcare! Mergi la sală, fă plimbări în natură, aleargă, sau fă un sport preferat. Stresul ne aduce în punctul în care ne înfuriem, iar exercițiile fizice ne ajută să reducem nivelul stresului.

Găsește momente pentru relaxare! Fie că e vorba despre exerciții de mindfulness, meditație ghidată, respirația profundă, yoga, muzică, dansul, scrisul, un duș/baie relaxantă, desenul, pictura, un cuvânt sau o frază pe care să spui, să scrii intr-un jurnal personal, să repari ceva, să construiești ceva. Deasemenea, somnul este foarte important, așa că ai grijă să dormi suficiente ore pe noapte.

Nu ține ranchiună! Iartă-te pe tine și persoana implicată in situația tensionată!

Cere ajutor de specialitate, atunci când simți că ești copleșit și nu reușești să faci față provocărilor. Este un semn de putere să vrei să rezolvi problemele care te frământă!

Ce facem cu furia celuilalt?

Când te afli într-o situație tensionată și celălalt este furios, este foarte important să:

Te asiguri că ești în siguranță.

Nu lua lucrurile personal!

Încearcă să respiri conștient, ca să poți rămâne calm.

Focusați-vă pe soluții.

Poți aborda subiectul care a declanșat furia, într-un moment ulterior, când partenerii la discuție sunt calmi.

Știați că?

1 minut de furie slăbește sistemul imunitar pentru 4-5 ore.

1 minut de râsete întărește sistemul imunitar pentru 24 de ore.

Scapegoating-ul sau în termeni mioritici găsirea țapului ispășitor este o tehnică de eliberare a emoțiilor copleșitoare de rușine folosite în narcisism. 

Persoana cu trăsături sau tulburarea de personalitate narcisistă este încărcată emoțional cu sentimente intense de rușine care sunt greu de gestionat și pentru că nu reușește să se elibereze de ele, caută o persoană pe care o percepe că poate să ducă această cruce. 

Persoana țință este aleasă cu măiestrie din rândul oamenilor care de regulă nu știu să impună limite sănătoase sau care nu au de ales și trebuie să suporte povara. 

Găsirea țapului ispășitor este o datină străveche în care păcatele comunității erau puse simbolic în sarcina țapului, care era trimis în sălbăticie să moară. 

Țapul ispășea păcatele comunității, pe care o ușura de sentimentele de rușine pentru greșelile făcute. 

La fel ca-n tradiția străveche a țapului ispășitor, narcisistul caută o persoană care să-l elibereze de emoțiile intense de rușine care sunt greu de suportat.

Persoana care recepționează aceste sentimente se va simți ridiculizată și inferioară. 

De exemplu, victima îl admiră foarte mult pe abuzator, este prietenul cel mai bun al său. 

Ori de câte ori narcisistul simte rușine și inferioritate, critică victima din orice motiv, o umilește de față cu alți oameni, o face să simtă rușine și inferioritate.

Abuzatorul prin comportamentul său arogant s-a eliberat de sentimentele copleșitoare de nesiguranță și rușine în mod inconștient. Victima a ispășit păcatele abuzatorului. 

Text by psiholog Andrei

  Cum știu când am nevoie de iubire? 
Când simt un gol interior, când mă pierd în activități care nu-mi aduc împlinire, deși aș putea să le închei, când caut admirație excesivă prin comportamente care atrag atenție. 
Cred că prin admirație obțin iubire, dar admirația nu mă împlinește, nu-mi împlinește nevoia de iubire, ci îmi perpetuează disfuncțional tiparul traumatic de incapacitate de a lăsa oamenii să mă iubească. 
Și cum îmi dau seama că nu primesc iubire într-o relație? 
Nu primesc iubire când nu simt o conexiune autentică cu cel din fața mea, când nu simt profunzime în interacțiunea cu el, când nu simt că părțile eului meu sunt hrănite. 
Nu primesc iubire când cineva încearcă să mă impresioneze, când cineva se joacă cu mintea mea și mă transpune din rai în iad în câteva secunde, acum glumește și mă tachinează, acum mă complimentează. 
Nu primesc iubire când cineva îmi oferă prea mult dintr-o dată fără să mă cunoască, când totul este la superlativ și strălucitor, când totul pare prea frumos să fie adevărat. 
Ce să fac când ceilalți nu-mi oferă iubire? 
Am nevoie să le cer iubire, să ofer iubire, să creez o conexiune cu celălalt, să spun ceea ce simt în prezența unei persoane de încredere, care nu mă va critica, care nu mă va trata cu răceală în acel moment de vulnerabilitate. 
Când suntem vulnerabili putem activa mecanisme de apărare în ceilalți care se simt și ei vulnerabili și nu ne pot conține emoțiile intense, și ne pot trata cu răceală sau ne pot ironiza. Nu este nevoie s-o luăm personal, dar este necesar ca data viitoare să nu-i mai alegem când ne simțim vulnerabili. 
Lipsa de iubire ni se citește în privire, ne putem simți inferiori, ne putem simți că nu merităm viața pe care ne-am creat-o, ni se poate citi înfometarea și poate disperarea. 
Lipsa de iubire creează instabilitate emoțională, confuzie, disperare, dezamăgire, renunțare. 
Un sine neiubit este un sine instabil, căci îi lipsește o componentă importantă. Sinele este creat din iubirea de sine, iubirea față de ceilalți, valorile personale și respectul de sine. 
Pentru a simți iubire autentică, hrănitoare, care să ne împlinească nu este de ajuns să primim. Mai este nevoie să oferim iubire celorlalți și să ne oferim iubire nouă înșine.
Dar nu să ne oferim iubire nouă înșine în mod exclusiv și în detrimentul celorlalți, ci a intra în dinamica reciprocității.
Lipsa de iubire destabilizează și creează găuri negre emoționale care nu pot fi acoperite prin admirație, prin nevoia de putere, prin bani, prin statut. Nu sunt decât distrageri temporare care mai devreme sau mai târziu ne vor aduce înapoi de unde am plecat : în traumă.